O zi de scoala mai ciudata..
E luni dimineata,nimeni nu este binedispus lunea.Ei bine se pare ca o ciudatica are o energie aproape molipsitoare.Se pare ca ciudatica asta alearga aproape nebuneste pe holurile liceului.Nestiind prea bine ce caut ma trezesc fata in fata cu o parte din trecut..Este vorba de acel trecut care nu ma incanta,despre care sunt inca nelamurita,desi sunt legata cu niste catuse foarte rezistenta de acest trecut.Incercand sa-mi vad mai departe de nebunia mea ,am fost intrerupta de o voce care se pare ca era a trecutului meu(in regula trecutul meu este un baiat ,desigur va-ti dat seama)adresandu-mi un dulce "Buna dimineata,soare!".Blocandu-ma pentru 2 minute am apucat doar sa-i dau replica la salut.
Am plecat la clasa unde urma sa am ora cu acest "trecut" in minte.Cu tot felul de intrebari:"Oare de ce ma bantuie trecutul si acum? Si de ce aceeasi formula de salut ca in trecut? Au toate astea o semnificatie?" Oprindu-ma din a-mi pune intrebarile mele fara raspuns,ma trezesc in fata clasei..spunandu-mi:"Ohh nu ..este randul meu...ce ma fac..nu stiu nimic..nu am fost atenta toata ora.Spre fericirea mea am fost salvata de clopotel.Iesind din clasa foarte hotarata sa obtin raspunsuri la intrebarile mele dau nas in nas cu "prezentul" imi spun ca asa ceva nu se poate. Caut repede o scuza,o balbai fara explicatii si plec.De aceasta data mergand leganat..lasandu-mi energia la ora de franceza.Ma tot intreb "De ce?" fara a reusii sa-mi dau un raspuns.Oare este posibil ca trecutul sa devina prezent? Nu asa ceva nu este posibil,nu dinou,in fine.Atatea intrebari ma bantuie.Oare le voi gasii acum dupa 2 ani raspunsul? Oare o sa aflu in sfarsit de ce s-a terminat totul atat de brusc?
Asta nu pot sa stiu,se pare ca sunt prizoniera trecutului si acesta se joaca cu mine. That's life!:)
